În cea de-a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. De sărbătoarea la care sute de mii de români îşi serbează onomastică sunt legate mai multe tradiții și superstiții.
Apărător al credinței adevărate cu privire la persoana lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră, Sfântul Ștefan a fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise și lui Dumnezeu. Sfântului Ștefan a fost ucis în valea lui Iosafat. La acea vreme, cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, de aceea se presupune că trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin.
O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane. În tradiție se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine că în această zi să fie dăruită icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă. În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan.
Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.
O altă superstiție spune că în ziua praznicului este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie, pentru că s-ar putea termina rău.
Ștefan este un nume este de origine grecească (Stephanos) și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).
Aproape 500.000 de români care își serbează onomastica pe 27 decembrie.
