În timp ce, în paralel, una dintre cele mai importante capacități energetice ale României este închisă pas cu pas, iar aproape 1800 de oameni sunt împinși concomitent spre șomaj începând cu 1 aprilie, reacția politică din Gorj nu doar că lipsește în planul soluțiilor, dar uneori frizează cinismul. Închiderea grupului energetic 4 de la Termocentrala Turceni, la solicitarea Complexului Energetic Oltenia, este prezentată tehnic și birocratic, însă în spatele acestor formulări sterile se află o realitate brutală.
Decizia de retragere din exploatare a grupului de 285 MW este justificată oficial prin angajamentele asumate, la momentele cheie, de România în raport cu Comisia Europeană, în cadrul procesului de decarbonare. Documentația transmisă către ANRE vorbește clar despre „necesitatea scoaterii din operare” pentru a garanta caracterul ireversibil al jalonului J114. Cu alte cuvinte, statul român știa exact ce urmează. Știa când. Știa cum. Nu a știut însă – sau nu a vrut – să pregătească oamenii.
OPINIA DEPUTATULUI PNL GORJ DESPRE “DETERMINAȚII” TRIMIȘI ACASĂ…
Intervenția deputatului PNL Ion Iordache, liderul organizației Gorj, în BPN-ul PNL cu referire la trimiterea acasă a celor circa 1800 de salariați “determinați” nu doar că nu aduce vreo soluție, dar validează fără rezerve dezastrul social. Mai mult, îl explică într-o manieră rece, contabilă, în care oamenii devin simple cifre într-un tabel de costuri.
Declarația integrală a acestuia, făcută în presa locală, este relevantă prin ea însăși:
„De fapt problema se pune astăzi în felul următor: indiferent de planul de restructurare, că prevede sau nu continuarea cu același număr de muncitori, la nivel de strategie de funcționare a companiei, în momentul de față, nu acoperă cheltuielile cu salariile. Și în această situație, conducerea companiei împreună cu Ministerul a trebuit să facă un plan de măsuri ca această companie să funcționeze. În acest plan de măsuri, ei au inclus reducerea numărului de salariați, că de fapt despre asta este vorba.
Planul de restructurare avea o problemă legată de cantitatea de cărbune ars, numai că astăzi, Complexul Energetic Oltenia nu arde atâta cărbune și se încadrează în cantitatea de cărbune ars sau de dioxid de carbon emanat. Problema este strict de costuri și de aceea în momentul de față se discută de restructurare și de eficientizare în acest fel. Numai că toată lumea evită, încearcă să dea vina pe un plan de restructurare care a fost făcut nu știu când, dar de fapt, repet încă o dată, ce se întâmplă astăzi nu are o legătură directă cu planul de restructurare sau cu spiritul acelui plan de restructurare”.
Tradus din limbajul tehnic în realitatea de zi cu zi: oamenii sunt prea scumpi, deci trebuie eliminați. Fără nuanțe, fără responsabilitate politică, fără o minimă empatie față de cei care își pierd locul de muncă.
Această poziționare este cu atât mai problematică cu cât vine din partea unui politician care domină scena locală și care nu poate poza în simplu observator al situației. Ion Iordache nu este un actor marginal. Este liderul PNL Gorj, cu influență directă asupra deciziilor politice și administrative din zonă. În aceste condiții, a invoca „problema costurilor” fără a oferi soluții alternative pentru cei 1.800 de oameni echivalează cu o abdicare totală de la rolul de reprezentant al comunității.
Mai mult, încercarea de a separa actuala criză de planul de restructurare sau de politicile europene de decarbonare pare mai degrabă o eschivă decât o explicație. Realitatea este evidentă: închiderea capacităților pe cărbune, reducerea producției și presiunea pe costuri sunt parte din același mecanism. A susține contrariul înseamnă fie o negare a evidenței, fie o încercare de a evita asumarea.
În tot acest timp, Termocentrala Turceni – cândva un gigant energetic, construit începând cu 1972 și capabil să asigure până la 15% din consumul național de energie – mai nou, este redusă la o umbră a ceea ce a fost. După investiții de sute de milioane de euro pentru conformarea la standardele de mediu și după integrarea în Complexul Energetic Oltenia, finalul vine nu cu o reconversie reală, ci cu disponibilizări masive și incertitudine.
În mediul local, Ion Iordache este cunoscut drept „stăpânul Turceniului”, o etichetă care reflectă influența sa economică și politică extinsă. Firmele familiei sale sunt considerate beneficiare constante ale contractelor publice, iar controlul politic exercitat de PNL în oraș este aproape total. În acest context, susținerea concedierii a 1.800 de oameni capătă o dimensiune care depășește simpla declarație politică: este expresia unui sistem în care decizia și consecința nu mai sunt echilibrate.
Închiderea Grupului 4 al Termocentralei Turceni dar și trimiterea salariaților spre șomaj nu este doar o etapă dintr-un plan energetic. Este o ruptură socială majoră, cu impact semnificativ pentru un județ întreg. Iar modul în care este gestionată – cu justificări reci și fără soluții concrete – arată că, pentru unii decidenți, oamenii nu mai reprezintă o prioritate, ci doar o linie de cost care trebuie tăiată.
