Sfântul Gheorghe este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți apărători ai creștinismului. Mulți români își sărbătoresc onomastica în această zi, datorită importanței acestui sfânt în cultura și tradiția ortodoxă. Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiți sfinți în tradiția creștină, fiind venerat atât în creștinismul ortodox, cât și în alte ramuri creștine pentru curajul și credința sa în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor.
Se spune că Sfântul Gheorghe a trăit în secolul al III-lea, fiind un general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului roman Dioclețian. A devenit cunoscut pentru actele sale de curaj și pentru credința sa puternică în creștinism. Sfântul Gheorghe a refuzat să se închine idolilor și a mărturisit cu curaj că este creștin. Condamnat la moarte prin decapitare, Sfântul Gheorghe și-a aplecat singur capul spre sabie în ziua de 23 aprilie, în timp ce se ruga la Dumnezeu. Moaștele Sfântului Gheorghe au fost inițial depuse într-o biserică din Lida dedicată lui. Ulterior, o parte din moaștele sale au fost aduse în România. Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul multor categorii de persoane, printre care se numără militarii, călătorii și cei care lucrează cu animalele.
Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul multor categorii de persoane, printre care se numără militarii, călătorii și cei care lucrează cu animalele.
Tradiții și obiceiuri de Sf. Gheorghe
Deși multe dintre tradițiile asociate Sfântului Gheorghe nu mai sunt respectate în anul 2024, așa cum se întâmpla odinioară, acestea sunt importante, întrucât reprezintă o parte importantă a moștenirii noastre culturale. În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți, numeroase biserici fiind dedicate lui. Există numeroase orașe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe și chiar unul dintre cele trei brațe ale Dunării îi poartă numele. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române, a cărei zi de sărbătoare, 23 aprilie, coincide cu cea a sfântului.
Chipul Sfântului Gheorghe, ocrotitorul Moldovei, era reprezentat pe steagul voievodului Ștefan cel Mare. Începutul verii pastorale, conform tradiției străvechi, marchează sărbătoarea creștină a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, eveniment care coincide cu ritualuri antice ce celebrează renașterea naturii.
În picturile religioase, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal alb, simbol al purității și al soarelui. Alături de Sfântul Dumitru, cunoscut și sub numele de Sânmedru, sărbătorit pe 26 octombrie, Sfântul Gheorghe joacă un rol esențial în calendarul pastoral, fiind considerat începătorul anului agricol. Tradiția spune că vara începe de la Sângiorz și ține până la Sânmedru.
Tradiția Focului Viu relatează că focul ar fi fost adus din lumea zeilor de către Prometeu, fiind aprins de reprezentanții masculinității, în timp ce femeile se ocupau de menținerea lui. Astfel, bărbații sunt cei care, de obicei, aprind focul în ajunul sărbătorii Sfântului Gheorghe. Participanții săriturii peste foc se purifică și se feresc de rele, de farmece, fiind astfel asigurați că vor fi sănătoși pe tot parcursul anului. Conform tradiției, prima scânteie care aprinde flăcările trebuie să provină doar din lemn, iască și paie, fără alte mijloace de aprindere. Fumul rezultat trebuie îndreptat către grajduri, grădini, pentru a alunga spiritele malefice, strigoii și bolile.
Alte tradiții, superstiții și obiceiuri populare legate de Sfântul Gheorghe sunt distribuirea de liliac și leuștean la biserică, pentru a conferi sănătate oamenilor și animalelor pe tot parcursul anului. În unele regiuni, casele sunt decorate cu ramuri verzi de salcie pentru a se proteja împotriva bolilor și pagubelor. Capul familiei, de obicei un bărbat, are responsabilitatea de a așeza ramuri de salcie în diverse locuri, precum porți, ferestre, uși, grădini și morminte, acestea fiind folosite ca remedii împotriva bolilor.
