Încă de acum un an, TvSud relata despre nereguli într-un proiect finanțat din fonduri europene, inițiat în 2018 de un politician local „vizionar” din Tg-Jiu. Și atunci, și acum, era vorba despre amprenta lui Iulian Popescu, actual președinte al PNL Tg-Jiu și fost prefect de Gorj, lăsată pe una dintre cele mai catastrofale „moșteniri” ale ultimilor ani: proiectul de hotel plutitor din Delta Dunării, demarat în 2018 prin SoftTehnica SRL, care nu a devenit funcțional nici până astăzi, dar a generat încasări consistente din bani publici și europeni. Documentele oficiale transmise de MIPE către TvSud (în baza Legii 544/2001) arată clar dimensiunea eșecului: în cadrul proiectului cu cod SMIS 124260, plățile efectuate se ridică la 4.135.027,71 lei. Proiectul: nefuncțional! La Tulcea, actualmente, plutește o ambarcațiune în stare vizibilă de degradare, rugina spunându-și cuvântul.
Deoarece structurile de control din cadrul MIPE – Serviciul de Constatare Nereguli și Antifraudă – au documentat „nereguli grave”, acestea au culminat cu stabilirea unei creanțe bugetare și cu decizia de recuperare a sumei de 3.954.249,53 lei (aprox. 790.000 euro). Prin urmare, cheltuielile efectuate în perioada 31 decembrie 2023 – 31 decembrie 2025 rămân în sarcina beneficiarului SoftTehnica. In prezent, firma a contestat pe instanță faptul că trebuie să dea banii primiți înapoi dar, realitatea este una singură – proiectul „de vitrină” s-a terminat în hârtii cu eticheta pe care orice beneficiar o evită: cheltuieli neeligibile și bani de returnat. În unul dintre dosare, deja primul eșec judiciar la Curtea de Apel București.
LEGĂTURA CU IULIAN POPESCU…
…este una simplă. În anul 2018, presa tulceană prezenta proiectul hotelului plutitor ca pe o investiție turistică spectaculoasă. Semnatarul proiectului: Iulian Popescu.
Inițial, proiectul semnat de Iulian Popescu în 2018 pentru care SoftTehnica a obținut finantarea europeana părea ambițios: hotel plutitor cu 11 camere duble, apartamente, restaurant de 200 mp, sală de conferințe, rooftop bar și spații de relaxare. Practic, un hotel plutitor menit să ridice nivelul de competitivitate al firmei lui Popescu și să contribuie la transformarea Sulinei într-o destinație exclusivistă. Ca o paranteză și apropo de proiecte pe bani publici, surse din rândul primarilor gorjeni afirmă că în perioada recentă, liderul PNL Tg-Jiu, Iulian Popescu, le-ar transmite, prin mesageri interpuși, că le poate oferi sprijin, sub diverse forme, pentru accesarea de fonduri… .
Proiectul, dat unui prieten odată cu firma…
În paralel cu ascensiunea politică, Iulian Popescu s-a retras din firmă. În 2020, și-a cedat părțile sociale către un amic, Florian Bucă, care astăzi deține 90% din SoftTehnica și cu care am reușit să discutăm telefonic. Fratele politicianului a păstrat restul de 10%.
Întrebat de starea proiectului în toamna lui 2025, Florian Bucă încerca să-și protejeze prietenul politician, declarând că derularea ar fi început abia după ce Popescu nu mai era asociat. Documentele oficiale îl contraziceau însă: Popescu apare ca semnatar al cererii de finanțare și ca persoană directă de contact, cu nume, prenume și număr de telefon.
Florian Bucă a confirmat telefonic pentru redactorii TvSud ca investiția s-a blocat din cauza contractării unei firme din Turcia. Rezultatul: întârzieri, penalități de aproape 100.000 euro și un proiect care, mai avea nevoie de alți 350.000 euro pentru a fi dus la capăt și care nu se putea finaliza la 31.12.2025.
AU CONTESTAT PE INSTANȚĂ…
Lovitura de grație din documentele MIPE nu ține de „întârzieri” sau „gafe” de execuție, ci de un criteriu simplu, verificabil: livrarea efectivă. Asta, în contextul în care, la cererea beneficiarului proiectului s-au acordat mai multe prelungiri ale termenului de finalizare al proiectului.
De ce s-au imputat banii? Conform informațiilor, ministerul precizează în apărările sale la contestațiile SoftTehnica că „livrarea nu poate fi redusă la un act formal, ci presupune transferul efectiv al bunului”, iar în acest caz „bunul nu se afla în România la termenul-limită”. Concluzia structurii de control era și mai tranșantă: hotelul plutitor nu era în România la 31.12.2023, nu era recepționat la locul de implementare, nu era pus în funcțiune și nu exista fizic în țară, ceea ce făcea imposibilă considerarea cheltuielilor ca eligibile.
SoftTehnica a invocat în acte un proces-verbal de „recepție” semnat în Turcia (21 decembrie 2023), susținând că ar fi suficient pentru livrarea juridică. MIPE respinge categoric: un proces-verbal semnat într-un șantier din Turcia nu poate substitui livrarea reală, iar documentele prezentate nu dovedesc livrarea efectivă.
Un alt element reținut de MIPE agravează imaginea: cererea de plată pentru tranșa a treia ar fi fost depusă înainte ca hotelul să ajungă în România, ministerul arătând că „nu există nicio dovadă a livrării efective la momentul depunerii cererii”. În aceeași logică, MIPE notează că beneficiarul ar fi solicitat rambursări „în absența livrării reale”, ceea ce afectează legalitatea cererii de plată și justifică intervenția de recuperare.
Procesul-verbal final al Serviciului de Constatare Nereguli și Antifraudă din cadrul MIPE stabilește explicit că cheltuielile aferente achiziției hotelului sunt neeligibile, că beneficiarul nu a respectat termenul-limită de livrare și că suma rambursată trebuie recuperată. Ministerul sintetizează situația astfel: „În lipsa livrării efective până la 31.12.2023, cheltuielile aferente achiziției hotelului sunt neeligibile, iar suma rambursată trebuie recuperată integral.” În documente se arată inclusiv că aceasta ar fi una dintre cele mai mari creanțe stabilite în ultimii ani în cadrul POR.
Pe frontul juridic, compania a încercat să suspende efectele procesului-verbal MIPE, invocând paguba iminentă și „cazul bine justificat”. Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare, apreciind că argumentele firmei nu sunt suficiente pentru a bloca executarea actului administrativ. Procesul de anulare a procesului-verbal MIPE continuă separat, cu termen stabilit pentru 19 februarie (foto sus).
Umbra anchetelor EPPO în DELTA DUNĂRII
Contextul general nu oferă deloc motive de liniște. Parchetul European (EPPO), condus de Laura Codruța Kovesi, anchetează de ani buni fraude de proporții cu fonduri europene în zona Deltei Dunării, unde proiecte fictive sau abandonate au înghițit sute de milioane de euro.
În acest decor, proiectul derulat de SoftTehnica nu poate să nu ridice semne de întrebare sau interes jurnalistic. Cum se explică faptul că un politician care astăzi pozează în „salvator local” al Târgu-Jiului, ajuns prefect și ulterior secretar de stat, a lăsat în urmă un proiect european blocat? Și de ce, în loc să își asume responsabilitatea, a preferat să transfere compania către un apropiat? Sau, mai mult, cum de în cadrul acestui proiect s-au efectuat plăți către beneficiar fără ca bunul să se afle în țară ori lucrările la el să fie inexistente. Există suspiciuni de falsuri, există suspiciuni de traficare de influență sau de inducere în eroare a unor funcționari?
Dar…
Povestea „hotelului plutitor” depășește simpla zonă a birocrației și a proiectelor eșuate. Ea devine relevantă prin felul în care banii europeni, afacerile private și traseele politice se întrepătrund, iar răspunderea se evaporă odată cu cesiunea unor părți sociale.
În prezent, Iulian Popescu este tot președintele interimar al PNL Târgu-Jiu și un candidat care a bifat, pe rând, eșecuri electorale la funcția de primar și la Senat in 2024. Acesta a obținut un mandat de consilier local la Tg-Jiu pe care l-a abandonat rapid, ignorând votul celor care l-au trimis în Consiliu Local. Un tipar repetat: în 2020, după ce a pierdut cursa pentru președinția Consiliului Județean Gorj, a devenit consilier județean doar pentru a renunța la mandat la scurt timp. Azi, din postura de lider al organizației PNL Târgu-Jiu, Iulian Popescu ține lecții de civism și dezvoltare urbană în presă și pe rețelele sociale.
