Pe 6 ianuarie, creștinii ortodocși dar și romano-catolici prăznuiesc Botezul Domnului, sărbătoare cunoscută în popor sub denumirea de Bobotează.
Sărbătoarea Botezului Domnului, numita si Epifania sau Teofania, este ziua în care Hristos primește botezul în râul Iordan de la Sfântul Ioan Botezătorul. Se numește Epifania pentru că este momentul în care Hristos S-a arătat poporului, iar Teofanie, pentru că la Botez s-au arătat și celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl (mărtursind că Hristos este Fiul Său veșnic) și Duhul (în chip de porumbel, adeverind cuvintele Tatălui). Astfel, la Botezul Domnului S-a arătat Dumnezeu în Treime. Acesta este al doilea moment la care a participat Sfânta Treime, după momentul creației ființei omenești.
Tradiții, obiceiuri și superstiții la români
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare dintre care cele mai des întâlnite sunt întrecerea înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.
Boboteaza din 6 ianuarie, și ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă și, totodată, al celor dedicate nașterii lui Hristos.
La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac și se prind farmecele și descântecele, se află ursitul, se fac proorociri despre noul an.
La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce.
Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aduca înapoi, iar cel care reușește să ajungă primul la ea primește binecuvântarea preotului și se consideră că va avea noroc tot anul.
În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste de către ceilalți.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul țării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și duceau alimente și băutură. După ce serveau masa, ele cântau și jucau toată noaptea. Dimineața ieșeau pe stradă și luau pe sus bărbații care apăreau întâmplător pe drum, îi luau cu forța la râu, amenințându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă.
Fetele care cad pe gheață în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiția populară.
De asemenea, potrivit tradiției, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se așază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borș de „burechiușe” sau „urechiușele babei” (fasole albă cu colțunași umpluți cu ciuperci), borș de pește, pește prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. Nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa.
