Data de 31 martie 2026 intră în istoria recentă a Complexului Energetic Oltenia ca una dintre cele mai dure lovituri aplicate industriei energetice pe bază de cărbune. Nu mai puțin de 1.476 de salariați încadrați pe perioadă determinată au fost trimiși acasă, într-un context deja tensionat pentru sectorul minier și energetic din Oltenia. Decizia vine la pachet cu măsuri care marchează, practic, începutul sfârșitului pentru unele dintre cele mai importante capacități de producție. Cariera Lupoaia, cu o istorie de aproximativ 50 de ani, a fost închisă definitiv, punând punct unei activități care a alimentat decenii la rând sistemul energetic național. În același registru, Cariera Jilț Sud, unde exploatarea cărbunelui a durat peste 30 de ani, și-a încetat activitatea.
Lovitura este completată de închiderea grupului energetic nr. 4 de la Termocentrala Turceni, unul dintre pilonii producției de energie pe bază de lignit din România. Închiderea acestui grup reduce și mai mult capacitatea națională de producție într-un moment în care securitatea energetică este intens dezbătută la nivel european.
În timp ce România accelerează procesul de eliminare a cărbunelui, alte state europene aleg o abordare mult mai prudentă. Italia, de exemplu, a decis recent, prin vot parlamentar, prelungirea termenului de renunțare la cărbune până în anul 2038, cu 13 ani peste calendarul inițial. Argumentul invocat de Partidul Liga, aflat la guvernare, este unul pragmatic: „Este corect și responsabil să reconsiderăm renunțarea la cărbune în contextul actualei crize energetice internaționale.”
Contrastul este evident. Dacă Italia își extinde orizontul pentru a-și proteja securitatea energetică și stabilitatea economică, România își asumă un calendar mult mai agresiv: toate capacitățile pe cărbune ar urma să fie închise până în 2029.
Pentru Gorj și întreaga regiune Oltenia, consecințele sunt deja vizibile: locuri de muncă pierdute, comunități afectate și o industrie strategică împinsă accelerat spre dispariție. În lipsa unor alternative solide și rapide, întrebarea care se conturează devine inevitabilă: cu ce va înlocui România, în mod real și sustenabil, energia produsă din cărbune?
