Povestea generalului Constantin Ispas este una impresionantă, demnă de scenariul unui film. Provine dintr-o familie simplă cu mulți copii, de la Turcinești. Părinții săi nu au știut carte și nici nu au știut să prețuiască momentul în care elevul Ispas a luat premiul I la școala din localitate. A fost prima dezamăgire a celui care, mai târziu avea să devină omul care a pus bazele sistemelor informatice din armata română și cel care l-a întâlnit personal pe Stalin.
Drumul tânărului Ispas către Casa Regală a României a fost deschis de aghiotantul Regelui Carol al II-lea, om din Turcinești, prieten cu tatăl său. A plecat spre București îmbrăcat doar într-o cămasă de cânepă și cu o bucată de turtă în mână să mănânce pe drum.
Nu i-a părut rău că a plecat de lângă frați și părinți. Setea de cunoaștere era mult prea mare. Trei dintre frații săi au murit la vârste fragede, bolnavi de tuberculoză, boală de care avea să afle că suferă și el. Au fost îngropați în curtea casei.. Pentru fiecare din ei, Constantin Ispas a plantat câte un brad, simbolul eternității.
Așa a ajuns să-l cunoască personal pe Mihai I de Hohenzollern, devenit ulterior ultimul rege al României.
la 16 ani a plecat pe front alături de comandantul de regiment. Se întâmpla în 1941. A ajuns până la Sevastopol cu frontul. Tânărul care împlinise 18 ani pe câmpul de bătălie a fost rănit și trimis la spital. Atunci a aflat că și el suferea de TBC, iar din această cauză a fost reformat din armată. Era momentul în care soldatul Ispas a inceput pregătirea profesională. Absolvent, printre altele, de Cibernetică și Academia Militară cu rezultate excepționale de învățătură, nu a putut fi desemnat șef de promiție pentru că a refuzat inregimentarea politică, crez de care s-a ținut mereu.
A ajuns la Marele Stat Major, iar cel care i-a recunoscut meritele și capacitatea a fost chiar șeful Marelui Stat Major al aRMATEI, ofițerul Ion Gheorghe. Acesta i-a dat sarcină să facă o direcție de automatizări în Armată. Așa a ajuns în Canada, Australia și alte state care aveau implementate sisteme informatice. A cunoscut personal toți sefii de stat din România post-belică, fiind decotrat de fiecare dintre aceștia. L-a cunoscut chiar și pe Stalin. Printre alte funcții cheie deținute în armatata română, a fost lector, lector superior și profesor universitar la Academia Militară. Acum, generalul în rezervă Constantin Ispas are 92 de ani. Este singurul istoric militar din Europa, publicând nenumărate cărți de specialitate. Nu vrea să vorbească despre momentele tragice petrecute pe front, despre cum își căra camarazii morți în luptă la groapa comună. Pentru el istoria înseamnă altceva decât ce predau dascălii elevilor la clasă. Are multe regrete și cumva este supărat pe cei care vor să îngroape o parte din istoria României. Este invitat la toate manifestările din zona Ardealului, acolo unde ”istoria și patriotismul clocăie, iar la noi nici nu pâlpăie”, spune generalul Ispas. Pentru acesta Ziua Națională a României are o însemnătate deosebită și este trist că nu se vorbește despre adevărurile istorice din 1918, momente care au precedat înfăptuirea Marii Uniri.
Ultima la care lucrează este și cea din urmă pe care își dorește să o publice ”Dascăli în tranșee”. ”Nivelul de cultură al unei locali este dat de numărul dascălilor, nu după numărul vitelor sau vilelor, iar Gorjul nu duce lipsă de personalități” a mai declarat generalul Ispas.
Generalul Ispas, Istoria vie a Gorjului
- Advertisement -
