Astăzi se împlinesc 7 ani de la trecerea în neființă a lui Viorel Gârbaciu (1 iulie 1948 – 26 martie 2018), o personalitate marcantă a culturii gorjene, dedicându-și viața artei, educației și promovării tradițiilor locale. Născut în comuna Telești, județul Gorj, într-o familie de dascăli, Gheorghe și Tasia Gârbaciu, Viorel a moștenit pasiunea pentru învățătură și cultură. A urmat studiile la Liceul “Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, avându-l ca profesor și diriginte pe renumitul dascăl Titu Rădoi. Studiile universitare le-a început la Cluj-Napoca și le-a finalizat la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității București.
În cariera sa, Viorel Gârbaciu a îndeplinit roluri semnificative în domeniul cultural: profesor de limba și literatura română, director al Direcției pentru Cultură Gorj și director al Școlii Populare de Artă Târgu Jiu. În aceste funcții, a revitalizat activitățile instituțiilor, susținând meșterii populari și tarafurile tradiționale. A înființat trupa de teatru de păpuși, Ansamblul „Maria Lătărețu” și grupul „Măriile Gorjului”.
Ca scriitor, Viorel Gârbaciu a publicat numeroase volume de poezie și cărți pentru copii, contribuind semnificativ la literatura română contemporană. De asemenea, a fost realizator de emisiuni radiofonice, fiind cunoscut pentru vocea sa inconfundabilă.
Familia a ocupat un loc central în viața sa. A fost căsătorit cu Mariana Gârbaciu și a avut doi fii, Costin și Iani Gârbaciu.
Fiul său, Iani, actual subprefect al Județului Gorj, a transmis un mesaj emoționant la comemorarea a șapte ani de la trecerea în neființă a tatălui său:
„7 ani de când tata a zburat spre infinit. Acum 7 ani, în curtea Spitalului de Urgență din Târgu Jiu, a nins din senin – seninul cerului peste cea mai blândă față și cei mai iubitori ochi din lume. Câteva ore mai târziu, tata a plecat definitiv. A urcat la Domnul, sus, într-o stea…
Aici, pe pământ, a lăsat amintiri și gânduri frumoase, a făcut oameni din oameni, a modelat caractere, a construit o curte uriașă de prieteni și a lăsat o moștenire culturală de neprețuit.
Pentru mine, a fost sprijin necondiționat. Prieten și părinte, tata mi-a întărit aripile ori de câte ori am avut nevoie să zbor. M-a învățat că lumea poate fi cucerită cu sufletul, iar pasiunea, credința și bunătatea sunt cele mai de preț comori.
Mi-a lăsat și o „Povață”, pe care azi vreau să o împărtășesc cu voi:
„Să treci ușor, precum un gând
Prin valea asta, ca și când
Pe ceață ai păși, pe nori
La fel ca tine, trecători…
Să treci senin, să treci tăcut,
Netemător și netemut
De oameni, păsări, gâze, flori,
De anotimpuri și culori.
Să treci prin lume astfel încât
Să nu fii nimănui urât.
Iar când destinul spune: Du-te
Spre alte lumi necunoscute!
Să lași, de poți, în fiecare
Un gând frumos după plecare.”
Îmi e dor și doare. Și așa va fi mereu. Îmi lipsești tare, tata…”, este mesajul transmis de Iani Gârbaciu p pagina sa de socializare
Viorel Gârbaciu rămâne în memoria colectivă ca un om înțelept, dedicat culturii și comunității, lăsând în urmă o moștenire culturală de neprețuit.
