În timp ce, la nivel național, numeroase primării invocă lipsa banilor pentru cheltuieli curente și chiar pentru plata salariilor, datele publice din platforma Sistemul Electronic de Achiziții Publice arată că Primăria Scoarța a derulat, în intervalul 12–23 ianuarie 2026, o serie de achiziții finalizate rapid, toate marcate cu „ofertă acceptată”, care însumează 137.270,01 lei fără TVA. Lista cuprinde cheltuieli ce par a ține atât de funcționarea aparatului administrativ, cât și de zona de comunicare publică respectiv de promovare a instituției. Cea mai mare achiziție din tabel vizează „servicii de asistență tehnică și mentenanță pentru sisteme informatice integrate” – 54.000 lei, urmată de „reparații electrice generale” – 36.000 lei. Separat, apare și o achiziție de motorină – 4.495,99 lei, precum și abonament de apă – 3.000 lei, respectiv servicii de evaluare/studii – 3.000 lei. În mediul local al comunei Scoarța, surse jurnalistice cataloghează unele achiziții ale primăriei drept: “au dat 300 de milioane de lei (vechi) ca să dea jos becurile de Crăciun jos din pomi”.
O altă parte substanțială de cheltuieli ține de cheltuielile pe presă și promovare: abonament la un cotidian (1.008,36 lei), servicii de publicitate radio (6.600 lei), „servicii de promovare și informare” (7.200 lei)și „servicii de editare și tipărire ziar local” (20.160 lei). Doar aceste poziții însumează 34.968,36 lei – o sumă deloc neglijabilă pentru o comună, mai ales într-un context bugetar în care administrațiile locale cer constant sprijin suplimentar de la centru.
Dincolo de legalitatea formală a procedurilor (care rezultă, la nivel de platformă, ca achiziții finalizate), rămâne tema oportunității: ce rezultate concrete justifică aceste sume și de ce aceste cheltuieli au devenit prioritare când multe UAT-uri spun că „nu mai pot susține nici cheltuielile de funcționare”.
Un alt detaliu vizibil din date este viteza de închidere a unor achiziții (unele în aceeași zi, la câteva ore de la publicare), ceea ce, deși poate fi specific cumpărărilor directe, ar trebui să vină la pachet cu maximum de transparență: note de fundamentare, justificarea necesității, compararea ofertelor, descrierea exactă a livrabilelor și publicarea contractelor/ordinelor aferente, acolo unde legea permite. Într-o perioadă în care autoritățile locale cer solidaritate bugetară și explică public lipsa fondurilor, rămâne percepția că banul public se duce mai ușor către aparențe, decât către nevoile urgente ale comunității.
