Spitalul din Motru, în DOLIU după ce un reputat medic s-a stins din viață!

„La trecerea sa în eternitate, un om lasă după sine amintirile vieții și faptelor sale în mintea și sufletul celor care l-au cunoscut-familie, prieteni, colegi. Toate aceste aminitiri, însă, sunt, o dată cu petrecerea anilor, perisabile și trecătoare, durata lor fiind legată de natura efemeră și pieritoare a fiecăruia dintre noi, cei care mai rămânem aici un timp și care putem depune mărturie pentru faptele aceluia care se săvârșește din viață și trece la Domnul.
Domnul doctor Radoslav Daniel a avut o viață scurtă; nedrept și – aș zice – fără nicio noimă de scurtă! De ce să ne părăsească în puterea vârstei sale un om bun, curat sufletește, a cărui întreagă forță de viață și credință și le-a dăruit slujirii sănătății semenilor săi? Căci domnul doctor Radoslav Daniel care nu urmărea să demonstreze nimic nimănui, ci doar să-și facă în mod exemplar, până la sfârșitul zilei, datoria pe care și-o asumase. Unul care nu aștepta recompense sau onoruri publice. Un OM, pur și simplu, smerit și lipsit de orice vanități umane, care trăia în mod autentic imperativul categoric al slujirii și al îndeplinirii datoriei. Nu am cunoscut niciun alt om care să facă zi de zi, fără să pregete, fără să se plângă sau să judece pe alții care nu țineau pasul cu el – să facă, așadar, din munca sa zilnică o religie. Trudă, datorie, rezistență stoică – toate acestea au, pentru cei mai mulți dintre noi, o conotație dramatică sau negativă. Nu și pentru domnul doctor.
Pentru mine, a fost, poate, singurul om pe care l-am cunoscut și cu care am împărtășit clipele de fiecare zi timp de 6 ani și care mi-a arătat pe viu ceea ce nu credeam că există decât în cărțile abstracte și lipsite de viață ale filosofiei morale – datoria împlinită și nu fericirea este scopul ultim al vieții exemplare moral! Iar dacă faci ceea ce trebuie, nu pentru a primi onoruri, ci doar pentru că așa se cade sau așa trebuie, atunci ajungi să fii împăcat cu tine însuți și, în cele din urmă, fericit. Privită astfel, viața prietenului nostru, deși atât de scurtă, a fost, fără nicio exagerare și fără îndoială, plină de noimă, exemplară și pilduitoare.
Pentru familie și pentru cei care sunt apropriați, rămâne, în urma trecerii sale în eternitate, amintirea faptelor vieții de fiecare zi, de cele mai multe ori, cu farmecul lor inefabil,cu nostalgia clipelor de bucurie, clipe care nu se pot povesti, dar pe care le simțim și le prețuim ca fiind comoara adâncă din sufletele noastre.
Pentru comunitatea profesională în care s-a consacrat și căreia i-a oferit roadele a câtorva sute de mii de ore de muncă susținută, rămân faptele vieții sale.
Pot spune, că am avut bucuria și șansa de a-l cunoaște direct pe domnul doctor și de a fi lucrat cu el în toți acești ani la Scoala Postliceală Sanitară „Hipocrate ” Motru. Am cunoscut, în el, un om curat și loial; cu un puternic simț al dreptății, nevindicativ însă, echilibrat și fără să se grăbească să judece și să rănească cu vorbe grele; cu umor și ironie blândă, just plasată, atunci când putea să ne descrețească frunțile. Tocmai de aceea, îi port în mine, deopotrivă, o recunoștință pe care am datoria să o mărturisesc în mod public, dar și amintirea de neșters a unui om deopotrivă blând, înțelept, delicat și devotat, a unui om cu un farmec aparte și cu un deosebit simț și cult al prieteniei.
Domnul doctor a trăit o viață scurtă, pe care a închinat-o fără rest muncii și școlii noastre; el ne părăsește atunci când mai avea atâtea să ofere familiei sale și nouă tuturor, colegilor și colaboratorilor săi. Lasă, prin plecarea lui dintre noi, un gol greu de umplut în instituția noastră, dar și în sufletele și inimile celor care l-am iubit și prețuit. Îi vom purta, mulți ani de-acum înainte, o amintire vie și luminoasă, amintirea unui om bun și cald, a unui prieten loial și coleg devotat.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l aibă în paza Sa, iar noi să-l pomenim și să-i păstrăm, vie și neștearsă, amintirea. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”, a fost anunțul profesorului Adrian Luță din Motru.