Orașul turistic Tg-Jiu sau ”orașul lui Brâncuși”, cum i se mai spune urbei de pe Jiu, pare o localitate lăsată în paragină, neguvernată, din care până și autoritățile au plecat. Altfel, nu se explică lipsa totală de implicare a acestora într-o chestiune esențială care ține de calitatea vieții cetățenilor și de fața orașului așa zis turistic: urbea pute, la propriu. La una din porțile de intrare în oraș, cartierul Slobozia – Calea Severinului, unde locuitorii sunt disperați de mirosul care vine de la groapa de gunoi de la Bârsești, hoitul se simte până și în autoturismele care tranzitează zona, așa că potențialii turiști sunt primiți într-un stil aparte în Tg-Jiu. Totuși, dacă se încăpățânează să viziteze operele brâncușiene, încă de la intrarea în Parcul Central, în care se află Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, îi întâmpină alte mirosuri, de data aceasta de găinaț de cioară. Și nu pot intra în parc, până nu admiră gardul unic în România, cu mai multe modele de racle, unele dintre acestea lăsând impresia că împrejmuirea e a unui cimitir.
Detalii, aici:
