O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători. Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.

Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care îl aduc la biserică pentru a fi sfinţit. Coșul trebuie să conțină: un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, fâină, ulei, câţiva căţei de usturoi şi o ramură de busuioc, toate acestea acoperite cu cel mai frumos prosop pe care îl au, în semn de preţuire a sărbătorii şi de mândrie personală, potrivit ortodoxia.me

În noaptea de Sâmbăta Mare nu se doarme. În această noapte, cerurile sunt deschise şi Domnul vede înăuntrul fiinţelor, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit. Cel mai bun moment pentru formularea năzuinţelor este când bat clopotele de Înviere, acestea se vor împlini şi rezultatul lor va dura tot anul.

Înainte de miezul nopţii acestei zile începe slujba Învierii Domnului, Sărbătoarea sărbătorilor, cu Canonul Sâmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopţii, preotul ia lumină de la candela de pe Sfântul Altar şi o dă mai departe credincioşilor, zicând de trei ori: ‘Veniţi de primiţi lumină!’. Se cântă apoi ‘Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim’.