Zeci de oameni dintr-un sat din Dolj sunt izolați de lume din cauza drumului supranumit „ulița iadului”. Dacă vrei să ajungi în Uscăci, indiferent dacă e iarnă sau vară, nu trebuie să pornești din loc fără cizme, pentru a face fața nămolului. Copiii sunt duși la școală în brațe. La fel și bătrânii bolnavi. Salvarea nu are nicio șansă să ajungă până la casele lor, iar de sărbători nici rudele nu le pot trece pragul.
Când plouă sau ninge e dezastru, dar nici în restul zilelor nu se poate ajunge la Uscăci, decât dacă găsești un localnic dispus să te călăuzească prin bălți și nămol.
Satul Uscăci aparține de Primăria Filiași. Drumul care trebuia să le facă localnicilor legătura cu civilizația desparte cele 60 de gospodării de restul lumii. Din cauza nămolului, oamenii ies cu greu din case să-și cumpere mâncare, iar rudele nici nu le mai calcă pragul. Pe ”drumul iadului”, nici preotul nu mai reușește să ajungă în localitate.
Salvarea a încercat să ajungă, de câteva ori, la bolnavii din sat, dar s-a împotmolit, iar de atunci oamenii sunt duși la doctor pe brațe, iar a preferă să stea și să zacă în pat.
Și mai grav este că oamenii nu au nici măcar unde să-și îngroape morții. Și sicriele se duc pe brațe, tot pe ”drumul iadului”.
Copiii se chinuie în fiecare zi să ajungă la școală.
Autoritățile de la Filiași cunosc problema drumului. Pe hârtie au fost găsite soluții, însă spun că au nevoie și de bani ca să le pună în practică.
